brăcuit

română

Etimologie

Din a brăcui.

Pronunție

• AFI: /brə.kuˈit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului brăcuit
	Singular	Plural
Masculin	brăcuit	brăcuiți
Feminin	brăcuită	brăcuite
Neutru	brăcuit	brăcuite

1. (reg.) care a devenit brac; din care au rămas bracurile.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• buratic
• burtica
• curbați

Referințe

• DEX '98 via DEX online