rămas

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a rămâne.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rămas
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rămas rămasuri
Articulat rămasul rămasurile
Genitiv-Dativ rămasului rămasurilor
Vocativ rămasule rămasurilor
  1. faptul de a rămâne; rămânere.
  2. (reg.) rămășag.
  3. (înv.) moștenire.

Cuvinte derivate

Expresii

  • Rămas bun! sau bun rămas! = formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân
  • A-și lua rămas bun = a se despărți de cineva, a pleca
  • De ajuns și de rămas = din plin, din belșug


Traduceri

Anagrame

Referințe