Sari la conținut

brac

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză braque.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
brac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brac braci
Articulat bracul bracii
Genitiv-Dativ bracului bracilor
Vocativ bracule bracilor
  1. câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar.


Traduceri

Etimologie

Din germană Brack, în parte prin rusă брак (brak).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
brac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brac bracuri
Articulat bracul bracurile
Genitiv-Dativ bracului bracurilor
Vocativ bracule bracurilor
  1. rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată.
  2. (spec.) deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe