brișcuță

română

Etimologie

Din brișcă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /briʃ'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului brișcuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brișcuță	brișcuțe
Articulat	brișcuța	brișcuțele
Genitiv-Dativ	brișcuței	brișcuțelor
Vocativ	brișcuță	brișcuțelor

1. (reg.) diminutiv al lui brișcă.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din brișcă + sufixul -uță.

Substantiv

Declinarea substantivului brișcuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brișcuță	brișcuțe
Articulat	brișcuța	brișcuțele
Genitiv-Dativ	brișcuței	brișcuțelor
Vocativ	brișcuță	brișcuțelor

1. brișculiță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bruscați

Referințe

• DEX '98 via DEX online