brișculiță

română

Etimologie

Din brișcă + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /briʃ.ku'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului brișculiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brișculiță	brișculițe
Articulat	brișculița	brișculițele
Genitiv-Dativ	brișculiței	brișculițelor
Vocativ	brișculiță	brișculițelor

1. diminutiv al lui brișcă; brișcuță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online