brișculiță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din brișcă + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /briʃ.ku'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
brișculiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brișculiță brișculițe
Articulat brișculița brișculițele
Genitiv-Dativ brișculiței brișculițelor
Vocativ brișculiță brișculițelor
  1. diminutiv al lui brișcă; brișcuță.


Traduceri

Referințe