brișcă

română

Etimologie

Din maghiară bicska (influențat de brici și briceag).

Pronunție

• AFI: /'briʃ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului brișcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brișcă	briști
Articulat	brișca	briștile
Genitiv-Dativ	briștii	briștilor
Vocativ	brișcă	briștilor

1. (reg.) briceag.

Cuvinte derivate

• brișcuță

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din poloneză bryczka sau din rusă бричка (brička).

Pronunție

• AFI: /'briʃ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului brișcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brișcă	briște
Articulat	brișca	briștele
Genitiv-Dativ	briștei	briștelor
Vocativ	brișcă	briștelor

1. trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă.

Cuvinte derivate

• brișcar
• brișculiță
• brișcuță

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• scârbi

Referințe

• DEX '98 via DEX online