brișcă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din maghiară bicska (influențat de brici și briceag).

Pronunție

  • AFI: /'briʃ.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
brișcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brișcă briști
Articulat brișca briștile
Genitiv-Dativ briștii briștilor
Vocativ brișcă briștilor
  1. (reg.) briceag.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din poloneză bryczka sau din rusă бричка (brička).

Pronunție

  • AFI: /'briʃ.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
brișcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brișcă briște
Articulat brișca briștele
Genitiv-Dativ briștei briștelor
Vocativ brișcă briștelor
  1. trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; cabrioletă, șaretă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe