brigadier
română
Etimologie
Din franceză brigadier.
Pronunție
- AFI: /bri.ga.di'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului brigadier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brigadier | brigadieri |
| Articulat | brigadierul | brigadierii |
| Genitiv-Dativ | brigadierului | brigadierilor |
| Vocativ | brigadierule | brigadierilor |
- persoană care face parte dintr-o brigadă.
- tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică.
- (înv.) general de brigadă.
- caporal de artilerie sau de cavalerie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
engleză
(English)
Etimologie
Împrumutat din franceză brigadier („brigadier”).
Pronunție
- AFI: /ˌbɹɪgəˈdɪəɹ/
Substantiv
brigadier, pl. brigadiers
- (mil.) brigadier
Sinonime
- (mil.) brigadier general, senior colonel
Vezi și
Referințe
franceză
(français)
Etimologie
Din brigade („brigadă”) + -ier.
Pronunție
- AFI: /bʁi.ɡa.dje/
Substantiv
brigadier m., brigadiers pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- brigadier-chef
- brigadier des armées du roi
- brigadier-général
- brigadier scolaire
- brigadier-tambour
- sous-brigadier
Cuvinte apropiate
Referințe
spaniolă
(español)
Etimologie
Împrumutat din franceză brigadier („brigadier”).
Pronunție
- AFI: /bɾi.ɣaˈðjeɾ/
Substantiv
brigadier m., brigadieres pl.
- (mil.) brigadier