brigadier

română

Etimologie

Din franceză brigadier.

Pronunție

AFI: /bri.ga.di'er/

Substantiv

Declinarea substantivului brigadier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brigadier	brigadieri
Articulat	brigadierul	brigadierii
Genitiv-Dativ	brigadierului	brigadierilor
Vocativ	brigadierule	brigadierilor

persoană care face parte dintr-o brigadă.
tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică.
(înv.) general de brigadă.
caporal de artilerie sau de cavalerie.

Cuvinte derivate

brigadieră

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online

engleză

(English)

Etimologie

Împrumutat din franceză brigadier („brigadier”).

Pronunție

AFI: /ˌbɹɪgəˈdɪəɹ/

Substantiv

brigadier, pl. brigadiers

(mil.) brigadier

Sinonime

(mil.) brigadier general, senior colonel

Vezi și

Referințe

franceză

(français)

Etimologie

Din brigade („brigadă”) +‎ -ier.

Pronunție

AFI: /bʁi.ɡa.dje/

Substantiv

brigadier m., brigadiers pl.

(mil.) brigadier
(teatru) baton

Cuvinte derivate

brigadière

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe

spaniolă

(español)

Etimologie

Împrumutat din franceză brigadier („brigadier”).

Pronunție

AFI: /bɾi.ɣaˈðjeɾ/

Substantiv

brigadier m., brigadieres pl.

(mil.) brigadier

Cuvinte derivate

brigadiera

Cuvinte compuse

general brigadier

Cuvinte apropiate

Referințe