brigantină

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză brigantin(e).

Pronunție

  • AFI: /bri.gan'ti.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
brigantină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brigantină brigantine
Articulat brigantina brigantinele
Genitiv-Dativ brigantinei brigantinelor
Vocativ brigantină brigantinelor
  1. navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge.
  2. pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave.


Traduceri

Referințe