brio

Vezi și : brio-, brío

română

Etimologie

Din italiană, franceză brio.

Pronunție

• AFI: /ˈbri.o/

Substantiv

Declinarea substantivului brio
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brio	invariabil
Articulat	brioul	invariabil
Genitiv-Dativ	brioului	invariabil
Vocativ	brioule	invariabil

1. (muz.) execuție cu multă vioiciune.

Locuțiuni

• (loc.adv.) cu brio =
  • cu multă însuflețire, vioi.
  • în mod remarcabil, strălucit, excepțional.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• borî
• orbi
• robi

Referințe

• DEX '98 via DEX online