strălucit

română

Etimologie

Din a străluci.

Pronunție

• AFI: /strə.lu'ʧit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului strălucit
	Singular	Plural
Masculin	strălucit	străluciți
Feminin	strălucită	strălucite
Neutru	strălucit	strălucite

1. care strălucește; strălucitor, lucitor, sclipitor.
2. (fig.) (despre oameni) distins, remarcabil prin însușirile spirituale.
3. (despre abstracte) plin de glorie, de onoare; glorios.
4. fastuos, bogat, splendid.

Cuvinte derivate

• preastrălucit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartistul

Referințe

• DEX '98 via DEX online