strălucit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a străluci.

Pronunție

  • AFI: /strə.lu'ʧit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
strălucit
Singular Plural
Masculin strălucit străluciți
Feminin strălucită strălucite
Neutru strălucit strălucite
  1. care strălucește; strălucitor, lucitor, sclipitor.
  2. (fig.) (despre oameni) distins, remarcabil prin însușirile spirituale.
  3. (despre abstracte) plin de glorie, de onoare; glorios.
  4. fastuos, bogat, splendid.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe