mult

română

Declinarea adjectivului mult
	Singular	Plural
Masculin	mult	mulți
Feminin	multă	multe
Neutru	mult	multe

(loc.adv.) De (mai) multe ori sau in (mai) multe rânduri = în mod repetat, adesea.

A nu ști multe = a acționa rapid, a se supăra
Mai mult sau mai puțin = relativ
Mai mult de-o grămadă = nimic
A nu mai avea zile multe = a fi aproape de moarte
A nu ști multe = a) a trece repede la acțiune, a lua hotărâri energice; b) a se supăra ușor
Mult cu multul sau multul cu mult = oricât de mult, foarte mult
Multe (și de) toate = lucruri de tot felul; probleme variate
Multe și mărunte = a) lucruri, probleme de tot felul; b) fleacuri, nimicuri
Și mai multe nu = neapărat, cu orice preț

în cantitate mare

(la plural, în forma multe) lucruri, fapte, întâmplări numeroase (și variate).

în cantitate însemnată, în mare măsură; în mod intens, stăruitor; cu valoare mare; pe o distanță mare; în timp îndelungat; de repetate ori.
(înv. și reg.; înaintea unui adjectiv sau a unui adverb, dă acestora valoare de superlativ) în cel mai înalt grad; foarte, extrem.

Cu mult = în foarte mare măsură
Cel mult = a) maximum; b) în cel mai bun caz
Mai mult = a) în special, mai ales, îndeosebi; b) (reg.; în construcții negative) de acum înainte, din acest moment
De mult = a) dintr-o vreme îndepărtată, de altădată; din vechime; b) de timpuriu, devreme
Mai mult sau mai puțin = oarecum, relativ
(Asta) e prea mult = (asta) întrece măsura, depășește ceea ce trebuie sau se cuvine
Mult și bine = vreme îndelungată
A nu mai avea mult = a) a fi aproape de sfârșitul unei acțiuni; b) a fi aproape de sfârșitul vieții, a nu mai avea de trăit decât puține zile