broscuță

română

Etimologie

Din broască + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /bros'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului broscuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	broscuță	broscuțe
Articulat	broscuța	broscuțele
Genitiv-Dativ	broscuței	broscuțelor
Vocativ	broscuță	broscuțelor

1. diminutiv al lui broască.

Cuvinte derivate

• broscuț

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bruscato
• obscurat

Referințe

• DEX '98 via DEX online