broscuță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din broască + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /bros'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
broscuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ broscuță broscuțe
Articulat broscuța broscuțele
Genitiv-Dativ broscuței broscuțelor
Vocativ broscuță broscuțelor
  1. diminutiv al lui broască.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe