brucină
română
Etimologie
Din franceză brucine.
Pronunție
- AFI: /bru'ʧi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului brucină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brucină | invariabil |
| Articulat | brucina | invariabil |
| Genitiv-Dativ | brucinei | invariabil |
| Vocativ | brucină | invariabil |
- alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online