cinabru
română
Etimologie
Din franceză cinabre.
Pronunție
- AFI: /ʧi'na.bru/
Substantiv
| Declinarea substantivului cinabru | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cinabru | invariabil |
| Articulat | cinabrul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cinabrului | invariabil |
| Vocativ | cinabrule | invariabil |
- sulfură naturală de mercur, de culoare roșie, folosită mai ales la prepararea vopselelor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online