cinabru

română

Etimologie

Din franceză cinabre.

Pronunție

• AFI: /ʧi'na.bru/

Substantiv

Declinarea substantivului cinabru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cinabru	invariabil
Articulat	cinabrul	invariabil
Genitiv-Dativ	cinabrului	invariabil
Vocativ	cinabrule	invariabil

1. sulfură naturală de mercur, de culoare roșie, folosită mai ales la prepararea vopselelor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bancuri
• brucina
• cărbuni
• incurba

Referințe

• DEX '98 via DEX online