buștean

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Origine necunoscută. Pușcariu, Dacor., III, 657, propusese dialectul săsesc bumstam, din germană Baumstamm („trunchi de copac”), care nu prezintă dificultăți în privința folosirii generale a cuvântului, dar care nu corespunde prezenței din macedoromână, și nici derivările buștenit, adj. (înnegrit); buștină, s. f. (negură, întunecime); buștușag, s. n. (înv., Transilvania, incendiu, devastare).

În toți acești derivări pare a se recunoaște un reprezentant al latină bustum („ars” sau „rug”).

Pronunție

  • AFI: /buʃˈte̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
buștean
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buștean bușteni
Articulat bușteanul buștenii
Genitiv-Dativ bușteanului buștenilor
Vocativ bușteanule buștenilor
  1. trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan.

Expresii

  • (adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc
  • A(se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare


Traduceri

Anagrame

Referințe