buștean

română

Etimologie

Origine necunoscută. Pușcariu, Dacor., III, 657, propusese dialectul săsesc bumstam, din germană Baumstamm („trunchi de copac”), care nu prezintă dificultăți în privința folosirii generale a cuvântului, dar care nu corespunde prezenței din macedoromână, și nici derivările buștenit, adj. (înnegrit); buștină, s. f. (negură, întunecime); buștușag, s. n. (înv., Transilvania, incendiu, devastare).

În toți acești derivări pare a se recunoaște un reprezentant al latină bustum („ars” sau „rug”).

Pronunție

AFI: /buʃˈte̯an/

Substantiv

Declinarea substantivului buștean
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	buștean	bușteni
Articulat	bușteanul	buștenii
Genitiv-Dativ	bușteanului	buștenilor
Vocativ	bușteanule	buștenilor

trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan.

Expresii

(adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc
A(se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare

Traduceri

Anagrame

busnate

Referințe

DEX '98 via DEX online