buștean
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Origine necunoscută. Pușcariu, Dacor., III, 657, propusese dialectul săsesc bumstam, din germană Baumstamm („trunchi de copac”), care nu prezintă dificultăți în privința folosirii generale a cuvântului, dar care nu corespunde prezenței din macedoromână, și nici derivările buștenit, adj. (înnegrit); buștină, s. f. (negură, întunecime); buștușag, s. n. (înv., Transilvania, incendiu, devastare).
În toți acești derivări pare a se recunoaște un reprezentant al latină bustum („ars” sau „rug”).
Pronunție
- AFI: /buʃˈte̯an/
Substantiv
Declinarea substantivului buștean | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | buștean | bușteni |
Articulat | bușteanul | buștenii |
Genitiv-Dativ | bușteanului | buștenilor |
Vocativ | bușteanule | buștenilor |
- trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; partea trunchiului unui copac rămasă în pământ după tăiere; buștihan.
Expresii
- (adverbial) A dormi buștean = a dormi adânc
- A(se) lămuri buștean = a lăsa (sau a rămâne) nedumerit în urma unei explicații neclare
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online