bucățea

română

Etimologie

Din bucată + sufixul -ea.

Pronunție

• AFI: /bu.kəˈʦe̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului bucățea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bucățea	bucățele
Articulat	bucățeaua	bucățelele
Genitiv-Dativ	bucățelei	bucățelelor
Vocativ	bucățea	bucățelelor

1. bucățică.

Cuvinte derivate

• bucățel

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bătucea

Referințe

• DEX '98 via DEX online