bucățea

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din bucată + sufixul -ea.

Pronunție

  • AFI: /bu.kə'ʦe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
bucățea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bucățea bucățele
Articulat bucățeaua bucățelele
Genitiv-Dativ bucățelei bucățelelor
Vocativ bucățea bucățelelor
  1. bucățică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe