bucățică
Etimologie
Pronunție
- AFI: /bu.kəˈʦi.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bucățică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bucățică | bucățele |
| Articulat | bucățica | bucățelele |
| Genitiv-Dativ | bucățelei | bucățelelor |
| Vocativ | bucățică | bucățelelor |
- diminutiv al lui bucată; bucățea.
- ceea ce servește (în cantitate mică) de mâncare.
- (arg.) femeie tânără atrăgătoare.
Expresii
- Bucățică ruptă (sau tăiată) sau ruptă bucățică, = se spune despre o persoană care seamănă perfect cu unul din membrii familiei sale
- A-și da(sau a-și lua) bucățica de la gură = a da din puținul său, a fi foarte darnic sau altruist
- A-i lua (cuiva) bucățica din (sau de la) gură = a lipsi (pe cineva) până și de strictul necesar traiului
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online