bucățel

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Bucățel

română

Etimologie

Din bucățea (prin substituire de sufix).

Pronunție

  • AFI: /bu.kə'ʦel/


Substantiv


Declinarea substantivului
bucățel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bucățel bucăței
Articulat bucățelul bucățeii
Genitiv-Dativ bucățelului bucățeilor
Vocativ bucățelule bucățeilor
  1. (bot.) (Agrostis canina) plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Anagrame

Referințe