bucățeli

română

Etimologie

Din bucățele (pluralul lui bucățică).

Pronunție

• AFI: /bu.kə.ʦe'li/

Verb

Conjugarea verbului bucățeli
Infinitiv	a bucățeli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bucățelesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bucățelească
Participiu	bucățelit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (reg.) a îmbucătăți.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• baticule
• băcitule
• bucățile
• bucelați
• buclatei
• cubitale

Referințe

• DEX '98 via DEX online