îmbucătăți

română

Etimologie

Contaminare între a îmbucăți și a înjumătăți.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bu.kə.təˈʦi/

Verb

Conjugarea verbului îmbucătăți
Infinitiv	a îmbucătăți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îmbucătățesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îmbucătățească
Participiu	îmbucătățit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta.

Cuvinte derivate

• îmbucătățire
• îmbucătățit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online