bucela

română

Etimologie

Din bucea.

Pronunție

• AFI: /bu.ʧe'la/

Verb

Conjugarea verbului bucela
Infinitiv	a bucela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bucelez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să buceleze
Participiu	bucelat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a monta o bucea, a căptuși cu o bucea.

Cuvinte derivate

• bucelare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bacule
• cabule
• bucale

Referințe

• DEX '98 via DEX online