bucea

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină buccelaguriță”.

Pronunție

  • AFI: /bu'ʧe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
bucea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bucea bucele
Articulat buceaua bucelele
Genitiv-Dativ bucelei bucelelor
Vocativ bucea bucelelor
  1. manșon de metal montat între două piese; bucșă.
  2. căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.).
  3. scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe