bucea

română

Etimologie

Din latină buccela „guriță”.

Pronunție

• AFI: /buˈʧe̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului bucea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bucea	bucele
Articulat	buceaua	bucelele
Genitiv-Dativ	bucelei	bucelelor
Vocativ	bucea	bucelelor

1. manșon de metal montat între două piese; bucșă.
2. căptușeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.).
3. scobitură într-o piesă de lemn în care se îmbucă proeminența altei piese.

Cuvinte derivate

• bucela

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online