Sari la conținut

bucla

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză boucler.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
bucla
Infinitiv a bucla
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
buclez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bucleze
Participiu buclat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula.
  2. (v.tranz.) a face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe