bucla
română
Etimologie
Din franceză boucler.
Pronunție
- AFI: /bu'kla/
Verb
| Conjugarea verbului bucla | |
| Infinitiv | a bucla |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
buclez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bucleze |
| Participiu | buclat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (-și) răsuci părul în bucle; a (se) cârlionța; a (se) ondula.
- (v.tranz.) a face o buclă firului de țesut pentru a forma un ochi de tricotat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online