buclă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză boucle.

Pronunție

  • AFI: /'bu.klə/


Substantiv


Declinarea substantivului
buclă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buclă bucle
Articulat bucla buclele
Genitiv-Dativ buclei buclelor
Vocativ buclă buclelor
  1. șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf, cârlionț.
  2. porțiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării, în formă de buclă.
  3. curbă dintr-un drum în serpentină.
  4. cot al unui curs de apă.
  5. piesă metalică pe care se fixează, prin îndoire, capătul unui cablu.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe