bufnitură

română

Etimologie

Din a bufni + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /buf.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului bufnitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bufnitură	bufnituri
Articulat	bufnitura	bufniturile
Genitiv-Dativ	bufniturii	bufniturilor
Vocativ	bufnitură	bufniturilor

1. faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online