bufni
Etimologie
Pronunție
- AFI: /buf'ni/
Verb
| Conjugarea verbului bufni | |
| Infinitiv | a bufni |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
bufnesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bufnească |
| Participiu | bufnit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.).
- (v.intranz.) a bombăni supărat, rău dispus.
- (v.tranz.) a izbi cu putere.
- (v.intranz.) a da buzna, a se năpusti; a izbucni.
Cuvinte derivate
Expresii
- A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online