bunicuț

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din bunic + sufixul -uț.

Pronunție

  • AFI: /bu.ni'kuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
bunicuț
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bunicuț bunicuți
Articulat bunicuțul bunicuții
Genitiv-Dativ bunicuțului bunicuților
Vocativ ' '
  1. diminutiv al lui bunic.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri