mănunchi

română

Din latină manuclus.

Declinarea substantivului mănunchi
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mănunchi	mănunchiuri
Articulat	mănunchiul	mănunchiurile
Genitiv-Dativ	mănunchiului	mănunchiurilor
Vocativ	mănunchiule	mănunchiurilor

cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănușă.
(de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) buchet de flori.
legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă.
mâner (la unele arme), coadă, plăsea.