mănunchi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din latină manuclus.

Pronunție

  • AFI: /mə'nunkʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
mănunchi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mănunchi mănunchiuri
Articulat mănunchiul mănunchiurile
Genitiv-Dativ mănunchiului mănunchiurilor
Vocativ mănunchiule mănunchiurilor
  1. cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănușă.
  2. (de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) buchet de flori.
  3. legătură de mai multe obiecte de același fel, strânse laolaltă.
  4. mâner (la unele arme), coadă, plăsea.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe