burghiu

română

Etimologie

Din turcă burgu. Confer bulgară, sârbocroată burgija.

Pronunție

• AFI: /burˈgiw/

Substantiv

Declinarea substantivului burghiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	burghiu	burghie
Articulat	burghiul	burghiele
Genitiv-Dativ	burghiului	burghielor
Vocativ	burghiule	burghielor

1. unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel.

Cuvinte derivate

• burghiaș
• burghiere

Cuvinte compuse

• burghiu de foraj

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online