burghiu

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din turcă burgu, bulgară, sârbocroată burgija.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
burghiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ burghiu burghie
Articulat burghiul burghiele
Genitiv-Dativ burghiului burghielor
Vocativ burghiule burghielor
  1. unealtă ascuțită de oțel în formă de spirală, care, prin mișcări de înșurubare, servește la găurirea cilindrică a materialelor; sfredel.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe