burgrav

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză burgrave.

Pronunție

  • AFI: /bur'grav/


Substantiv


Declinarea substantivului
burgrav
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ burgrav burgravi
Articulat burgravul burgravii
Genitiv-Dativ burgravului burgravilor
Vocativ burgravule burgravilor
  1. (în germania, în evul mediu) titlu dat conducătorului unui burg; persoană care purta acest titlu.


Traduceri

Referințe