burnuz
Etimologie
Din turcă burnuz (Șeineanu, II, 64), păstrat în limba literară datorită întâlnirii cu franceză bournous.
Pronunție
- AFI: /burˈnuz/
Substantiv
| Declinarea substantivului burnuz | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | burnuz | burnuzuri |
| Articulat | burnuzul | burnuzurile |
| Genitiv-Dativ | burnuzului | burnuzurilor |
| Vocativ | burnuzule | burnuzurilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online