butaș
română
Etimologie
Din maghiară bujtás (Cihac, II, 406), probabil moștenit din cumană butak („ramură”), confer Bogrea, Dacor., I, 274.
Pronunție
- AFI: /buˈtaʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului butaș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | butaș | butași |
| Articulat | butașul | butașii |
| Genitiv-Dativ | butașului | butașilor |
| Vocativ | butașule | butașilor |
- porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online