butaș

română

Etimologie

Din maghiară bujtás (Cihac, II, 406), probabil moștenit din cumană butak („ramură”), confer Bogrea, Dacor., I, 274.

Pronunție

• AFI: /buˈtaʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului butaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	butaș	butași
Articulat	butașul	butașii
Genitiv-Dativ	butașului	butașilor
Vocativ	butașule	butașilor

1. porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă.

Cuvinte derivate

• butăși

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online