butaș

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară bujtás.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
butaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ butaș butași
Articulat butașul butașii
Genitiv-Dativ butașului butașilor
Vocativ butașule butașilor
  1. porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe