înrădăcina

română

Etimologie

Din în- + rădăcină.

Pronunție

• AFI: /ɨn.rə.də.ʧi'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) înrădăcina
Infinitiv	a (se) înrădăcina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) înrădăcinez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înrădăcineze
Participiu	înrădăcinat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se fixa în pământ prin rădăcini; a prinde rădăcini.
2. (v.refl.) (fig.) a pătrunde adânc (în conștiință, în obișnuință etc.).

Cuvinte derivate

• înrădăcinare
• înrădăcinat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online