curma

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din albaneză kurmue.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
curma
Infinitiv a curma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
curm
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să curme
Participiu curmat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre sfori, frânghii, legături) a strânge tare, a pătrunde în carne; a strangula.
  2. (v.tranz.) a tăia un lemn de-a curmezișul.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) frânge, a (se) rupe.
  4. (v.refl.) (despre oameni) a se apleca de mijloc.
  5. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) întrerupe brusc; a (se) termina.
  6. (v.tranz. și refl.) a (-și) pune capăt vieții, zilelor; a (se) omorî.
  7. (v.tranz.) a încheia sau a întrerupe o conversație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe