cârti

Vezi și : cărți

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /kɨrˈti/

Verb

Conjugarea verbului cârti
Infinitiv	a cârti
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cârtesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cârtească
Participiu	cârtit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (pop.) a-și exprima (mereu) nemulțumirea prin murmure sau critici (făcute de obicei în absența celui în cauză); a se plânge, a protesta (mereu).

Cuvinte derivate

• cârteală
• cârtire
• cârtitor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cirta
• crița
• acrit
• răcit

Referințe

• DEX '98 via DEX online