cățărătoare

română

Etimologie

Din cățărător.

Pronunție

• AFI: /kə.ʦə.rə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cățărătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cățărătoare	cățărătoare
Articulat	cățărătoarea	cățărătoarele
Genitiv-Dativ	cățărătoarei	cățărătoarelor
Vocativ	cățărătoareo	cățărătoarelor

1. persoană care se cațără.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartatoarea

Referințe

• DEX '98 via DEX online