cățărător

română

Etimologie

Din a (se) cățăra + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /kə.ʦə.rə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului cățărător
	Singular	Plural
Masculin	cățărător	cățărători
Feminin	cățărătoare	cățărătoare
Neutru	cățărător	cățărătoare

1. care se cațără.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului cățărător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cățărător	cățărători
Articulat	cățărătorul	cățărătorii
Genitiv-Dativ	cățărătorului	cățărătorilor
Vocativ	cățărătorule	cățărătorilor

1. persoană care se cațără.

Cuvinte derivate

• cățărătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online