cățăra

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Confer a acăța.

Pronunție

  • AFI: /kə.ʦə'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cățăra
Infinitiv a (se) cățăra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cațăr
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cațăre
Participiu cățărat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca.
  2. (v.refl.) (despre plante) a se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe