căinare

română

Etimologie

Din a (se) căina.

Pronunție

• AFI: /kə.iˈna.re/

Substantiv

Declinarea substantivului căinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căinare	căinări
Articulat	căinarea	căinările
Genitiv-Dativ	căinării	căinărilor
Vocativ	căinare	căinărilor

1. acțiunea de a (se) căina.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cănirea
• cinarea
• carenai
• cârneai
• ecranai
• înăcrea
• răcneai

Referințe

• DEX '98 via DEX online