călăfătui

română

Etimologie

Din calafat + sufixul -ui. Confer neogreacă καλαφατιζο (kalafatizo).

Pronunție

• AFI: /kə.lə.fə.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului călăfătui
Infinitiv	a călăfătui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	călăfătuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să călăfătuiască
Participiu	călăfătuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării.

Cuvinte derivate

• călăfătuire

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• făcăluita

Referințe

• DEX '98 via DEX online