astupa
Etimologie
Din latină *adstuppāre, de la stuppa (Philippide, Principii, 99; Crețu 372; Pușcariu 154; REW 8333; DAR); confer italiană stoppare, franceză étouper, v. spaniolă estopar (> spaniolă estropajo). Este posibil să se fi întâlnit cu latină *extuphāre (> franceză étuver).
Pronunție
- AFI: /as.tuˈpa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) astupa | |
| Infinitiv | a (se) astupa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) astup |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) astupe |
| Participiu | astupat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a închide, a acoperi, a înfunda o gaură, o deschizătură etc., a face să nu se mai vadă (acoperind).
- Astupă o deschizătură.
- a face să nu se mai audă ceva.
- a șterge, a face să dispară o urmă.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (fam.) A astupa găuri = a reuși să realizeze unele lucruri strict necesare; a plăti (din) datorii
- A-și astupa urechile = a nu voi să audă, să cunoască ceva
- A-i astupa cuiva ochii = a nu lăsa pe cineva să vadă realitatea
- A astupa cuiva gura = a face pe cineva să tacă
Traduceri
a umple o gaură, o deschizătură etc.