căpătuială

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) căpătui + sufixul -eală.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
căpătuială
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpătuială căpătuieli
Articulat căpătuiala căpătuielile
Genitiv-Dativ căpătuielii căpătuielilor
Vocativ căpătuială căpătuielilor
  1. faptul de a (se) căpătui; (p.ext.) îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere.


Traduceri

Referințe