căpătuială

română

Etimologie

Din a (se) căpătui + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /kə.pə.tuˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului căpătuială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	căpătuială	căpătuieli
Articulat	căpătuiala	căpătuielile
Genitiv-Dativ	căpătuielii	căpătuielilor
Vocativ	căpătuială	căpătuielilor

1. faptul de a (se) căpătui; (p.ext.) îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online