căpătuire
Etimologie
Din a (se) căpătui.
Pronunție
- AFI: /kə.pə.tu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului căpătuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căpătuire | căpătuiri |
| Articulat | căpătuirea | căpătuirile |
| Genitiv-Dativ | căpătuirii | căpătuirilor |
| Vocativ | căpătuire | căpătuirilor |
- căpătuială.
- (fam.) căsătorie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online