căpătuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) căpătui.

Pronunție

  • AFI: /kə.pə.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
căpătuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpătuire căpătuiri
Articulat căpătuirea căpătuirile
Genitiv-Dativ căpătuirii căpătuirilor
Vocativ căpătuire căpătuirilor
  1. căpătuială.
  2. (fam.) căsătorie.


Traduceri

Referințe