căpătuit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) căpătui.

Pronunție

  • AFI: /kə.pə.tu'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
căpătuit
Singular Plural
Masculin căpătuit căpătuiți
Feminin căpătuită căpătuite
Neutru căpătuit căpătuite
  1. care și-a creat (prin mijloace necinstite) o situație, un rost; cu stare, așezat.
  2. (fam.) căsătorit.


Traduceri

Anagrame

Referințe