cărăuși

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din cărăuș.

Pronunție

  • AFI: /kə.rə.uˈʃi/


Verb


Conjugarea verbului
cărăuși
Infinitiv a cărăuși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
cărăușesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să cărăușească
Participiu cărăușit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a face cărăușie, a se ocupa cu cărăușia.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe