cărăușie

română

Etimologie

Din cărăuș + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /kə.rə.uˈʃi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului cărăușie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărăușie	cărăușii
Articulat	cărăușia	cărăușiile
Genitiv-Dativ	cărăușiei	cărăușiilor
Vocativ	cărăușie	cărăușiilor

1. transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract.
2. ocupația de cărăuș; cărăușit, harabagie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ecarisau
• răsuceai

Referințe

• DEX '98 via DEX online