cărăuș

română

Etimologie

Din a căra + sufixul -uș.

Pronunție

• AFI: /kə.rəˈuʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului cărăuș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cărăuș	cărăuși
Articulat	cărăușul	cărăușii
Genitiv-Dativ	cărăușului	cărăușilor
Vocativ	cărăușule	cărăușilor

1. căruțaș.
2. (art.) numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proțap.

Cuvinte derivate

• cărăușește
• cărăuși
• cărăușie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online