cărmăcuț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din carmac + sufixul -ul.

Pronunție

  • AFI: /kər.mə'kuʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărmăcuț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărmăcuț cărmăcuțe
Articulat cărmăcuțul cărmăcuțele
Genitiv-Dativ cărmăcuțului cărmăcuțelor
Vocativ cărmăcuțule cărmăcuțelor
  1. cârlig mic pentru prins cegă.


Traduceri

Referințe