carmac

română

Etimologie

Din rusă кармак (karmak) < din turcă karmak.

Pronunție

• AFI: /karˈmak/

Substantiv

Declinarea substantivului carmac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carmac	carmace
Articulat	carmacul	carmacele
Genitiv-Dativ	carmacului	carmacelor
Vocativ	carmacule	carmacelor

1. unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe șiruri de cârlige mari așezate în apă la diferite adâncimi.

Cuvinte derivate

• cărmăcuț

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cracam

Referințe

• DEX '98 via DEX online