cărniță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din carne + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /kər'ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cărniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cărniță cărnițe
Articulat cărnița cărnițele
Genitiv-Dativ cărniței cărnițelor
Vocativ cărniță cărnițelor
  1. diminutiv al lui carne; cărnicică, cărnișoară.


Traduceri

Anagrame

Referințe